Este situata în partea de răsărit a Capitalei, pe șoseaua Mihai Bravu nr. 299, în perimetrul intersecției căii Dudești cu Soseaua Mihai Bravu si a cartierului cel nou Baba Novac.
Este o biserică veche, dar bine conservată și restaurată. Biserica se pregătește de o frumoasă aniversare în 2023 – 200 de ani de când a fost dată spre folosință comunității. În vedera acestui eveniment au fost demarate o serie de lucrări de îmbunățățire, structurate pe diferite etape pentru a nu tulbura bunul mersul al activității ecumenice.
Istoric
Biserica „Izvorul Nou” este situata in partea de rasarit a Capitalei, pe soseaua Mihai Bravu nr. 299, in apropierea caii Dudestilor, strazile Dristorului, strazile Laboratorului si cartierul cel nou Baba Novac. Cunoscuta multa vreme dupa numele sau vechi „IZVORUL NOU DINTRE VII”, spre a se deosebi de biserica „IZVORUL TAMADUIRII” din apropierea Podului Izvor si de biserica „IZVORUL TAMADUIRII- CISMEASUA MAVROGHENT”, de la sosea. Ea se numea astfel si pentru ca era asezata intre multe vii.
În adevar, pe la inceputul secolului XIX, aceasta mosie este data cu „embatic” cetatenilor, care incep sa-si construiasca locuinte modeste printre vii. Un astfel de loc din parcelarea mosiei manastirii Radu Voda primeste si protopopul Stefan. Cu timpul, casele se inmultesc, se creeaza un mic cartier la marginea Bucurestiului, dar credinciosii nu aveau biserica. Vazand nevoia ce devenea din ce in ce mai mare, pe masura ce numarul caselor se inmultea, protopopul Stefan doneaza pamantul primit de la el, iar credinciosii noului cartier, ce se infiripase aici, incep construirea unei biserici, cu hramul „IZVORUL TAMADUIRII” si „SCHIMBAREA LA FATA”, asa cum spune vechea pisanie, asezata deasupra usii de la intrarea in biserica:
„În zilele Prea Înaltului Domn Grigorie Ghica Voievod, Mitropolit fiind Chiriu Chir Grigorie”. Biserica nu este ctitorie voievodala, nici boiereasca, nici a vreunei bresle, ci ea este ctitorie a credincioslor localnici si a altor binevoitori donatori, dintre care pisania aminteste pe „Robul lui Dumnezeu. Petre Iorga, Iorgagi Basa, Protopop Toma, Protopop Stefan, Vornicul Vlad si cei ce au ajutat, Radu Închinatu, George Salvaragiu, Craciuna Închinata, Ionut Plapumaru, Ene Salvaragiu, Mihalache Postelnicu”.
La 18 mai 1823, biserica este terminata si data cultului.
În jurul sau se creaza de la inceput un cimitir pentru nevoile credinciosilor de aici, cimitir care este in actele bisericii si in anul 1878, cand se stipuleaza ca aici se vor ingropa numai enoriasii bisericii. Dupa 10 ani, in 1888, Primaria Orasului Bucuresti interzice definitiv inmormantarea credinciosilor in cimitirul din curtea bisericii „IZVORUL NOU DINTRE VII”.
Biserica are cateva elemente vechi si interesante, dintre care amintim:
– Catapeasma de zid, cu decoratie si stucatura
Dupa datele din arhiva, biserica a fost radical restaurata in anul 1894, cand probabil s-a executat si actuala pictura; in anul 1913 restaurarea amintita de a doua pisanie, deasupra usii de la intrarea in biserica, cand socotim ca i s-a adaugat si actualul pridvor; in anul 1946, cand i s-a adaugat o vestmantarie legata de altar printr-o usa, spre miaza-zi si cand intreaga tabla de pe acoperis a fost inlocuita cu tabla noua; in 1962 s-a restaurat pictura si, din nou, exteriorul. Între aceste restaurari mai mari, biserica a fost de mai multe ori reparata si inzestrata cu cele de trebuinta.
În pronaos in dreapta, langa perete si in stanga, tot langa perete, se afla doua pietre funerare. Pe cea din dreapta, spre miazazi, se poate citi urmatoarea inscriptie: „Stefan preotul, Maria preoteasa; Constantin, Toela schimonahia inchinata, Vasile, Constantin 1903”. Probabil ca, odata cu desfiintarea cimitirului din curtea bisericii, osemintele celor amintiti pe aceasta piatra funerara, ctitori de seama ai bisericii, au fost aduse in biserica, sub aceasta piatra funerara. Inscriptia de pe piatra din stanga, spre miazanoapte, este stearsa, pastrandu-se doar pe margine unele sculpturi florale.
Mai tarziu prin anul 1933, Primaria capitalei, care, pentru largimea soselei Mihai Bravu, expropiase o parte din terenul bisericii si demolase clopotnita si casele din curte – a construit pe cheltuiala proprie actuala clopotnita, in partea de nord a curtii si a contruit gardul din fata, spre Sos. Mihai Bravu, din caramida tencuita cu beton gros, avand intre stalpi grile de fier. Amintim ca, in anul 1929, parohia a construit, pe cheltuiala sa, o casa parohiala, acoperita cu olane, la limita dintre rasarit a propietatilor sale. Asa ca, in prezent, in curtea bisericii se afla clopotnita in partea de miazanoapte, o casa in partea de miazazi a bisericii, cu 6 mici incaperi, si o casa, cea construita in anul 1929, in partea de rasarit a curtii bisericii.
În 1984 s-au executat lucrari de revizuire a acoperisului si zugravire exterioara a bisericii. În 1989 s-au facut din nou reparatii exterioare si zugravirea bisericii anexe.
Între noiembrie 1993 si martie 1994 s-a restaurat din nou pictura.
În vederea pregătirii aniversării a 200 de ani de la ridicarea așezământului de cult, biserica este în plin proces de restaurare, consolidare și modernizare după standardele legale în vigoare, privind patrimoniul arhitectural.