Restaurare pictură

Perspective asupra iconografiei creștine ortodoxe

Biserica Izvorul nou are o istorie îndelungată, începută în 1823. În curând se vor împlini 200 de ani de la ridicare. Despre programul ei iconografic putem vorbi în termeni de eclectism estetic religios ortodox. Este un amestec de maniere stilistice folosite în anumite momente ale istoriei picturii religioase din România, și în special din zona Munteniei. Pictura ne amintește de tendințele  secolului al XIX-lea, când pictorii români, veniți de la școlile occidentului cu vădite influențe, clasicizeză într-o manieră realistă hieratismul bizantin. Amintesc doi mari maeștrii, care au pictat înainte de toate icoane și biserici: Grigorescu și Tătărăscu în această manieră.  Stilul hibrid nu reprezintă o  sincopă, ci doar o etapă cu valoare istorică  și spirituală. În secolul XX, Biserica a recomandat revenirea la un bizantinism, sau mai bine zis un neo-bizantinism, mult mai riguros, care vibrează rezonant cu ortodoxia și spiritualitate românească.
Actualemente, după lucrările de consolidare, se continuă cu lucrările de modernizare, restaurare și repictare.
Frumusețea scenelor religioase, care fac parte din programul iconografic al bisericii, este scoasă la lumină printr-o minuțioasă restaurare de pictorul George-Dorel Beșleagă. Același maestru a repictat pridvorul bisericii, oferindu-ne o perspectivă picturală hieratizată.